1. În sistemul dumneavoastră de drept, există acte care se încadrează în definiția actului autentic, astfel cum apare aceasta în legislația Uniunii Europene?<br>[ „act autentic” înseamnă un document întocmit sau înregistrat în mod formal ca act autentic într-un stat membru și a cărui autenticitate: <br>(i) se referă la semnătura și conținutul actului autentic; și<br>(ii) a fost întocmit de către o autoritate publică sau orice autoritate abilitată în acest sens de către statul membru de origine.]

Da.

În caz afirmativ, care sunt aceste documente? Este vorba numai despre actele notariale, sau pot fi incluse și acte ale altor autorități?

În conformitate cu art. 269 din Codul de procedură civilă român, înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit şi autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma şi condițiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora şi data înscrisului.
Potrivit alin. (2) al articolului mai sus menționat, este, de asemenea, autentic orice alt înscris emis de către o autoritate publică şi căruia legea îi conferă acest caracter.

Având în vedere cele de mai sus, rezultă că nu numai actele notariale pot fi acte autentice, ci și actele eliberate de alte autorități care se circumscriu cerințelor anterior enumerate. Pot fi incluse în categoria actelor autentice, cu titlu de exemplu, actele eliberate de instanțe, de starea civilă etc.